Imposibilitate de a intra în posesia bunului

Consiliul Europei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Secţia a III-a

HOTĂRÂRECAUZA IONESCU împotriva ROMÂNIEI

(Cererea nr. 38608/97)

(Satisfacţie echitabilă)

STRASBOURG

10 noiembrie 2005

DEFINITIVĂ10/02/2006 

Hotărârea devine definitivă în condiţiile prevăzute în art. 44 alin. (2) din Convenţie. Poate suferi modificări de formă

În cauza Ionescu împotriva României, Curtea europeană a Drepturilor Omului (secţia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: D-nii B.M. Zupančič, preşedinte, J. Hedigan, L. Caflisch, C. Bîrsan,D-nele A. Gyulumyan, R. Jaeger, M. E. Myjer, juges,şi dl. M. Villiger, grefier adjunct de secţie.După ce a deliberat în camera de consiliu la 13 octombrie 2005,a pronunţat următoarea hotărâre, adoptată la aceeaşi dată: PROCEDURA1.  la originea cauzei se află o cerere (nr. 38608/97) îndreptată împotriva României prin care un cetăţean al acestui Stat, dl. Paul Ionescu (« reclamantul »), sesizase Comisia europeană a Drepturilor Omului (« Comisia ») la 22 iulie 1997 în virtutea fostului articol 25 din Convenţia de protecţie a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale (« Convenţia »).2.  Reclamantul, care a fost admis să beneficieze de asistenţă judiciară, este reprezentat de maestrul S. Răduleţu, avocat din Craiova. Guvernul român (« Guvernul ») a fost reprezentat de agentul său, D-na Roxana Rizoiu, de la Ministerul Afacerilor Externe.3.  Printr-o hotărâre din 2 noiembrie 2004 (« hotărârea principală »), Curtea a pus concluzia, în unanimitate, a încălcării articolelor 6 § 1 din Convenţie şi 1 din Protocolul nr. 1. Mai exact, ea a decis că articolul 6 § 1 fusese ignorat prin absenţa unui proces echitabil şi a refuzului la dreptul de a avea acces la un tribunal (Ionescu împotriva României, nr. 38608/97, §§ 36-39). În ce priveşte articolul 1 din Protocolul nr. 1, Curtea a apreciat că privarea de proprietate pretinsă de reclamant, decurgând din hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 1997, nu avea nici o justificare, reclamantul suportând şi continuând să suporte o sarcină specială şi exorbitantă (ibidem, §§ 44 46).4.  Bazându-se pe articolul 41 din Convenţie, reclamantul reclama, cu titlu de satisfacţie echitabilă, restituirea bunului în litigiu sau acordarea unei sume echivalente cu valoarea sa actuală, pe care o estima la 250 000 dolari americani (USD). Solicita de asemenea acordarea sumei de 50 000 USD pentru privarea de folosinţa bunului, precum şi 75 000 USD pentru prejudiciul moral. El solicita, în fine, rambursarea cheltuielilor sale, fără însă a cuantifica această cerere.5.  Chestiunea aplicării articolului 41 din Convenţie nefiind încă în stare de judecată, a fost rezervată de Curte care a invitat Guvernul şi reclamantul să îi prezinte în scris, în termen de şase luni, observaţiile lor asupra chestiunii respective şi mai ales să îi aducă la cunoştinţă orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 54, şi punctul 6 a), b) şi c) din dispozitiv).6.  Urmare a modificării compoziţiei secţiilor Curţii (articolul 25 § 1 din regulament), prezenta cerere a fost atribuită secţiei a treia astfel remaniată (articolul 52 § 1).7.  Atât reclamantul cât şi Guvernul au depus observaţii.8.  Rezultă din documentele prezentate de părţi că o a doua acţiune în revendicare imobiliară pe care reclamantul o introdusese pe rolul instanţelor naţionale contra Consiliului Local Bucureşti a fost admisă printr-o hotărâre definitivă din 2 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Totuşi, reclamantul este în imposibilitate de a intra în posesia bunului, pentru că Statul l-a vândut 1997 unui terţ care îl ocupa în calitate de locatar. La o dată neprecizată, reclamantul a introdus contra terţului cumpărător, o acţiune în revendicare şi în anulare a contractului de vânzare sus menţionat. Această acţiune continuă să fie pe rol la judecătoria din Bucureşti.ÎN DREPT9.  Conform articolului 41 din Convenţie,« Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă. »A.  Daune materiale10.  Cu titlu principal, reclamantul solicită restituirea bunului în litigiu. El susţine că deşi a avut câştig de cauză în a doua acţiune în revendicare contra Consiliului Local Bucureşti, el se află în imposibilitatea de a lua în posesie imobilul, din moment ce acesta a fost vândut de Stat unui terţ. El înţelege să primească, în caz de nerestituire, o sumă ce corespunde valorii actuale a bunului său. El apreciază această sumă la 250 000 USD, anume, conform preţurilor practicate de agenţiile imobiliare din Bucureşti, 100 000 USD pentru casă şi 150 000 EUR pentru terenul aferent.El solicită de asemenea suma de 50 000 USD pentru privarea de posesie a bunului, susţinând că Statul a obţinut în mod necuvenit un profit considerabil din închirierea, apoi din vânzarea imobilului.11.  În observaţiile sale, Guvernul contestă sumele prezentate de reclamant. El subliniază de la bun început că reclamantul nu poate pretinde restituirea integrală a terenului, aşa cum exista la data construcţiei casei, deoarece urmare a exproprierii care avusese loc în 1937, o parte fusese integrată în drumul public.El apreciază că preţurile agenţiilor imobiliare invocate de reclamant nu pot servi drept bază de evaluare a bunului aflat în litigiu, a cărui valoare ar fi, conform concluziilor unei expertize tehnice comunicată Curţii, de 76 099 USD.12.  În cep priveşte lipsa câştigului, Guvernul susţine că chiar dacă dreptul de proprietate al reclamantului nu ar fi fost anulat, el ar fi fost obligat oricum, în baza legii nr. 17/1994, să prelungească contractul de închiriere cu drept de habitaţie încheiat cu Statul de locatarul imobilului înainte de recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra acestui imobil. Bazându-se pe raportul de expertiză sus menţionat, Guvernul evaluează suma chiriilor pe care le-ar fi putut percepe reclamantul la 1 547 USD.13.  Curtea notează că, în ciuda rezultatului favorabil al celei de-a doua acţiuni în revendicare, reclamantul se află actualmente în imposibilitatea de a lua în posesie imobilul din cauza vânzării sale de către Stat unui terţ.14.  Curtea apreciază, în circumstanţele speţei, că restituirea bunului în litigiu, aşa cum a fost ordonată de sentinţa din 11 iulie 1995 a tribunalului municipiului Bucureşti, ar pune reclamantul, pe cât posibil, într-o situaţie echivalentă cu cea în care acesta s-ar fi găsit dacă cerinţele articolului 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost încălcate.Acest lucru nu afectează nici o pretenţie pe care terţiul cumpărător ar putea să o aibă faţă de proprietatea imobilului, pretenţie care at ţine de tribunalele interne (vezi, mutatis mutandis, Brumărescu împotriva României (satisfacţie echitabilă) [GC], nr. 28342/95, § 22, CEDO 2001 I).15.  În caz de neprocedare de către Statul pârât la o astfel de restituire, Curtea decide că acesta va trebui să achite reclamantului, ca daune materiale, valoarea actuală a bunului.Ţinând seama de concluziile expertizei imobiliare prezentate de Guvern şi de informaţiile de care ea dispune cu privire la preţurile pe piaţa imobiliară din Bucureşti, Curtea apreciază la 100 000 EUR valoarea bănească actuală a casei şi a terenului aferent.16.  Legat de sumele cerute pentru privarea de folosinţa bunului, Curtea nu ar putea să le aloce, ţinând seama de faptul că ea a ordonat restituirea bunului ca reparaţie în baza articolului 41 din Convenţie, dar va putea ţine seama de privarea de proprietate suferită de reclamant cu ocazia reparării prejudiciului moral (vezi, mutatis mutandis, Sofletea împotriva României, nr. 48179/99, § 42, 25 noiembrie 2003).B.  Daune morale17.  Reclamantul solicită 75 000 USD pentru prejudiciul moral suferit prin suferinţa care i-ar fi fost aplicate în 1997 de Curtea Supremă de Justiţie privându-l de bunul său.18.  Guvernul se ridică împotriva acestei pretenţii apreciind că nici un prejudiciu moral nu ar putea fi reţinut deoarece acest prejudiciu nu a fost dovedit şi nici o legătură de cauzalitate nu a fost stabilită între procedurile care au făcut obiectul prezentei cereri şi suferinţele pretinse de reclamant.19.  Curtea consideră că evenimentele în cauză au antrenat ingerinţe grave în drepturile reclamantului la respectarea bunului său, la un tribunal şi la un proces echitabil, ceea ce se constituie într-un prejudiciu moral, pentru care suma de 7 500 EUR reprezintă o reparaţie echitabilă.C.  Costuri şi cheltuieli de judecată20.  Reclamantul solicită rambursarea cheltuielilor de judecată, fără a indica suma sau a prezenta un decont în acest sens.21.  Guvernul nu se opune rambursării cheltuielilor suportate, pe baza prezentării de documente justificative.22.  Ţinând seama că reclamantul nu a justificat costurile şi cheltuielile de judecată menţionate, Curtea decide să nu îi aloce nici o sumă cu acest titlu (vezi, mutatis mutandis, Oprea şi alţii împotriva României, nr. 33358/96, 16 iulie 2002, § 56).D.  Dobânzi moratorii23.  Curtea judecă adecvat să îşi bazeze rata dobânzilor moratorii pe rata de dobânzi a facilităţii de credit marginal a Băncii Centrale Europene plus  trei puncte procentuale.DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,1.  Hotărăşte că Statul pârât trebuie să restituie reclamantului, în termen de trei luni începând de la data la care hotărârea va fi devenit definitivă conform articolului 44 § 2 din Convenţie, imobilul în litigiu şi terenul aferent acestuia;2.  Hotărăşte că în lipsa unei astfel de restituiri, Statul pârât trebuie să achite reclamantului, în acelaşi termen de trei luni, 100 000 EUR (o sută de mii de euro) ca daune materiale;3.  Hotărăşte Statul pârât trebuie să achite reclamantului, în acelaşi termen de trei luni, 7 500 EUR (şapte mii cinci sute euro) pentru prejudicii morale ;4.  Hotărăşte că sumele în cauză se vor converti în moneda Statului pârât la rata aplicabilă la data plăţii;5.  Hotărăşte că începând cu expirarea termenului menţionat şi până la achitare, aceste sume se vor majora cu o dobândă simplă având rata egală cu cea a facilităţii de credit marginal a Băncii centrale europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale;6.  Respinge cererea de satisfacţie echitabilă pentru rest.Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 10 noiembrie 2005 cu aplicarea articolului 77 §§ 2 şi 3 din regulament. Mark Villiger Boštjan M. Zupančič Grefier adjunct Preşedinte