,,
5 min de citit
Hotărârea CEDO în cauza Dâmbean împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului - CEDO

Hotărârea în Cauza Dâmbean împotriva României, din 03.052022

În vigoare de la 19 aprilie 2023

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 329 din 19 aprilie 2023. 

Formă aplicabilă la zi, 02 februarie 2024.

SECŢIA A PATRA 

Strasbourg

(Cererea nr. 22.957/19)

Hotărârea este definitivă. Aceasta poate suferi modificări de formă.

În Cauza Dâmbean împotriva României,Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a patra), reunită într-o cameră compusă din: Gabriele Kucsko-Stadlmayer, preşedinte, Iulia Antoanella Motoc, Ana Maria Guerra Martins, judecători, şi Crina Kaufman, grefier adjunct de secţie a.i.,

având în vedere cererea (nr. 22.957/19) îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, doamna Maria Dâmbean ("reclamanta"), a sesizat Curtea la 5 aprilie 2019, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ("Convenţia"),

având în vedere decizia de a aduce prezenta cerere la cunoştinţa Guvernului român ("Guvernul"),

având în vedere observaţiile părţilor,după ce a deliberat în camera de consiliu, la 29 martie 2022,

pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată: 

INTRODUCERE

1. Cererea priveşte obligaţiile procedurale ce reveneau statului în temeiul art. 2 din Convenţie în cadrul anchetei privind decesul fiicei reclamantei. 

ÎN FAPT

2. Reclamanta s-a născut în 1956 şi locuieşte în Deva. A fost reprezentată de C. Bulgarea, avocat.

3. Guvernul a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna O. Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

4. În dimineaţa zilei de 12 septembrie 2011, G.M. a chemat salvarea pe motiv că partenerei sale, D.L.V., fiica reclamantei, i se făcuse rău la domiciliul lor. Personalul medical al ambulanţei, care a ajuns la faţa locului la ora 7.15, a apreciat că starea lui D.L.V. nu necesita spitalizare şi i-a administrat un calmant. După ce a plecat salvarea, starea lui D.L.V. s-a deteriorat. Partenerul ei, ajutat de fratele lui D.L.V., care sosise între timp, a dus-o la spitalul din Deva. La 9.15, D.L.V. a fost internată în Secţia de Terapie Intensivă, unde a decedat la orele 10.30.

I. Documentele medicale

5. În ziua decesului, un raport de autopsie a constatat că D.L.V. suferise un traumatism cranio-cerebral care cauzase o fractură a oaselor craniului şi o luxaţie a vertebrelor. Medicul legist a apreciat că moartea fusese violentă şi că fusese cauzată de insuficienţa cardio-respiratorie, provocată de paralizia nervilor cranieni. El a emis ipoteza că reclamanta s-a izbit de un corp dur, lovindu-se la cap. Acesta a precizat că traumatismul avusese loc înainte cu patru până la şase ore de deces. El a transmis Parchetului raportul de autopsie şi i-a semnalat faptul că era vorba despre un "deces în condiţii suspecte".

6. La cererea Parchetului, în luna mai 2015 a fost realizată o expertiză medico-legală de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală din Deva, care a confirmat concluziile raportului de autopsie.

7. Un al doilea raport de expertiză medico-legală a fost întocmit în noiembrie 2015 de către Institutul de Medicină Legală Timişoara, la solicitarea Parchetului. Acesta a confirmat concluziile rapoartelor anterioare. Raportul a fost validat de Comisia de avizare şi control din cadrul acestui institut.

8. În august 2017, Parchetul a dispus exhumarea rămăşiţelor pământeşti (a se vede infra, pct. 13) pentru realizarea unei a treia expertize medico-legale, cu care a fost însărcinat Institutul (Naţional) de Medicină Legală din Bucureşti. Pe baza examinării ţesuturilor prelevate, raportul a concluzionat că moartea nu fusese violentă, fiind cauzată de o embolie pulmonară, favorizată de factori de risc, precum folosirea de metode contraceptive şi consumul de tutun. Nu s-a menţionat nimic despre fractura oaselor craniului. Comisia de avizare şi control (al actelor medico-legale) din cadrul Institutului (Naţional) de Medicină Legală din Bucureşti a validat raportul, păstrând tăcerea cu privire la traumatismul cranian şi contradicţiile dintre acest raport şi cele anterioare.

II. Ancheta privind cauzele decesului

9. Ca urmare a semnalării făcute de medicul legist care efectuase autopsia (supra, pct. 5), Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva a deschis din oficiu o anchetă penală pentru neglijenţă medicală sau lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte. Reclamanta a depus, de asemenea, o plângere penală, care a fost anexată la dosarul de urmărire penală.

10. La 22 februarie 2012, Parchetul, după ce a audiat o parte a personalului medical al ambulanţei şi al spitalului, a dispus neînceperea urmăririi penale, apreciind că nu putea fi reţinută nicio culpă în sarcina acestora. Plângerea formulată de reclamantă în acest context a fost respinsă de Judecătoria Deva.

11. În ceea ce priveşte aspectul referitor la eventuale lovituri şi vătămări cauzatoare de moarte, Parchetul a clasat cauza, după ce l-a audiat pe G.M. şi după ce l-a supus unui test poligraf. Plângerea reclamantei a fost admisă de Judecătoria Deva, care a apreciat că ancheta era incompletă.

12. Parchetul a redeschis urmărirea penală, inclusiv în privinţa medicului de la ambulanţa care mersese la domiciliul lui D.L.V. (supra, pct. 4), sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi ucidere din culpă. La 1 martie 2016, după ce a interogat din nou o parte din personalul medical, Parchetul a emis o nouă rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale. Această decizie a fost infirmată din nou de judecătorie, care a apreciat că ancheta era incompletă.

13. Parchetul a redeschis urmărirea penală. Înainte de exhumarea trupului şi realizarea unei a treia expertize (supra, pct. 8), partenerul lui D.L.V. şi fratele acesteia au fost interogaţi şi au trecut testul poligraf. De asemenea, s-a realizat o reconstituire a faptelor.

14. Evidenţiind concluziile diametral opuse ale rapoartelor medico-legale, reclamanta a solicitat Parchetului să sesizeze Comisia superioară medico-legală, competentă să se pronunţe cu privire la aceste contradicţii şi să hotărască dacă era oportună efectuarea unei noi expertize (a se vedea infra, pct. 17).

15. La 22 februarie 2018, pe baza concluziilor celei de-a treia expertize medico-legale, Parchetul a clasat cauza pe motiv că D.L.V. decedase din cauza unei embolii pulmonare, fără ca nimeni altcineva să fie responsabil pentru decesul acesteia. Acesta a respins cererea reclamantei pe motiv că nu era necesară sesizarea Comisiei superioare medico-legale, întrucât acest din urmă raport era amplu motivat şi fusese validat de Comisia de avizare şi control (al actelor medico-legale) din cadrul Institutului de Medicină Legală din Bucureşti.

16. În urma contestaţiei reclamantei, Judecătoria Deva a confirmat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 22 februarie 2018, printr-o hotărâre definitivă din 3 iulie 2018, care a preluat motivele rezoluţiei respective. 

CADRUL JURIDIC INTERN RELEVANT

17. Articolul 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală era redactat, la momentul faptelor, după cum urmează:

"Comisia superioară medico-legală verifică şi avizează, din punct de vedere ştiinţific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale şi se pronunţă asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale.

În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioară medico-legală recomandă refacerea totală sau parţială a lucrărilor la care se referă actele primite pentru verificare şi avizare, formulând propuneri în acest sens sau concluzii proprii. [...]" 

ÎN DREPT

I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 2 din Convenţie

18. Reclamanta se plânge că autorităţile interne nu şi-au îndeplinit obligaţia de a ancheta circumstanţele decesului fiicei sale. Aceasta invocă art. 2 din Convenţie, redactat după cum urmează:

"1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. [...]"

A. Cu privire la admisibilitate

19. Guvernul pledează pentru neepuizarea căilor de atac interne, considerând că reclamanta ar fi putut să introducă o acţiune în răspundere civilă delictuală împotriva persoanelor pe care le considera responsabile pentru decesul fiicei sale.

20. Reclamanta susţine că ar fi fost excesiv să i se solicite să introducă o nouă acţiune la mai mulţi ani de la fapte.

21. Curtea reaminteşte că a hotărât deja, în mai multe cauze îndreptate împotriva României, că acţiunea indicată de Guvern nu constituia o cale de atac efectivă (a se vedea, de exemplu, Mircea Pop împotriva României, nr. 43.885/13, pct. 58 şi 60, 19 iulie 2016 şi Ioniţă împotriva României, nr. 81.270/12, pct. 93-95, 10 ianuarie 2017).

22. Argumentele Guvernului nu pot conduce la o concluzie diferită în speţă. Având în vedere perioada de şapte ani care a trecut de la faptele denunţate de reclamantă şi până la încheierea definitivă a anchetei (supra, pct. 4 şi 16), Curtea apreciază că ar fi fost excesiv să i se solicite acesteia să introducă o nouă acţiune în vederea stabilirii răspunderii civile a terţilor care puteau fi responsabili de decesul fiicei sale (a se vedea mutatis mutandis Petrella împotriva Italiei, nr. 24.340/07, pct. 53, 18 martie 2021). În plus, având în vedere concluzia la care a ajuns instanţa penală (supra, pct. 16), o acţiune civilă era, cel puţin, foarte aleatorie, dacă nu chiar sortită eşecului.

23. Prin urmare, este necesar să se respingă excepţia ridicată de Guvern.

24. Constatând că prezenta cerere nu este în mod vădit nefondată şi că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art. 35 din Convenţie, Curtea o declară admisibilă.

B. Cu privire la fond

25. Reclamanta consideră că, având în vedere concluziile contradictorii ale diferitelor rapoarte de expertiză, avizul Comisiei superioare medico-legale era indispensabil.

26. Guvernul susţine că ultimul raport de expertiză a stabilit clar cauza decesului şi că avizul Comisiei superioare medicolegale sau realizarea unei noi expertize nu erau necesare.

27. Curtea reaminteşte că principiile generale dezvoltate de aceasta în privinţa obligaţiilor procedurale care decurg din art. 2 din Convenţie au fost rezumate în Cauza Nicolae Virgiliu Tănase împotriva României [(MC), nr. 41.720/13, pct. 157-171, 25 iunie 2019].

28. În cazurile de deces, dacă nu s-a stabilit încă de la început şi în mod clar că decesul este rezultatul unui accident sau al unei alte fapte neintenţionate şi dacă, având în vedere faptele, argumentul omuciderii este cel puţin întemeiat, aceste principii impun efectuarea unei anchete care îndeplineşte criteriile minime de eficienţă şi care urmăreşte să clarifice circumstanţele decesului (ibidem, pct. 161).

29. În speţă a fost iniţiată o anchetă penală imediat după ce decesul survenit în condiţii suspecte a fost semnalat Parchetului (supra, pct. 5).

30. Rămâne să se stabilească dacă au fost luate măsuri eficiente pentru a permite stabilirea circumstanţelor în care a avut loc decesul fiicei reclamantei, precum şi identificarea şi pedepsirea eventualilor responsabili.

31. Curtea constată că a treia expertiză, realizată la şase ani de la deces, pe baza examinării ţesuturilor prelevate după exhumarea trupului, a ajuns la concluzii diametral opuse faţă de concluziile coerente ale autopsiei şi ale celorlalte două rapoarte de expertiză cu privire la cauza decesului (supra, pct. 6, 7 şi 8).

32. Această a treia expertiză a fost decisivă pentru rezultatul anchetei, deşi nu conţinea niciun element care să permită să se răspundă la contradicţiile flagrante dintre constatările acestei expertize şi cele ale rapoartelor precedente şi deşi trecea complet sub tăcere constatarea autopsiei privind fractura oaselor craniului victimei (supra, pct. 5 şi 8). Mai mult, din cauza trecerii timpului, această expertiză, efectuată la şase ani după deces, nu putea decât să fie mult mai puţin fiabilă decât raportul de autopsie, care fusese întocmit chiar în ziua decesului.

33. Or, având în vedere aceste elemente, reclamanta putea să spere în mod rezonabil ca organele judiciare să solicite avizul Comisiei superioare medico-legale (supra, pct. 17).

34. În plus, numai un aviz aprofundat, dovedit ştiinţific, care să conţină o soluţie motivată în raport cu aceste contradicţii, ar fi fost de natură să le inspire justiţiabililor încredere în acţiunea justiţiei şi să asiste organele judiciare în exercitarea funcţiilor lor (a se vedea, mutatis mutandis, Eugenia Lazăr împotriva României, nr. 32.146/05, pct. 83, 16 februarie 2010).

35. Cu toate acestea, autorităţile interne au refuzat să sesizeze Comisia superioară medico-legală (supra, pct. 14). Acestea s-au bazat exclusiv pe ultima expertiză şi nu au răspuns argumentelor reclamantei, întemeiate pe constatările raportului de autopsie şi ale celorlalte două expertize, care indicau o posibilă moarte violentă. Procedând astfel, autorităţile interne nu au acţionat pentru a clarifica complet elementele esenţiale ale anchetei, în special circumstanţele în care s-a produs traumatismul cranian evidenţiat de autopsie şi eventualul rol pe care l-a avut acesta în embolia reţinută drept cauză a decesului, în cadrul ultimei expertize.

36. Prin urmare, nu se poate considera că autorităţile interne au efectuat o anchetă efectivă cu privire la circumstanţele decesului fiicei reclamantei.

37. Aşadar, Curtea constată că, în speţă, au fost încălcate obligaţiile pozitive ce revin statului pârât în temeiul aspectului procedural al art. 2 din Convenţie.

II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

38. Art. 41 din Convenţie prevede:

"Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă."

39. Reclamanta solicită cu titlu de prejudiciu material suma de 39.900 RON, adică echivalentul a aproximativ 8.000 EUR, care corespunde cheltuielilor de organizare a înmormântării. De asemenea, solicită 800.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.

40. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată suportate în cadrul procedurii în faţa Curţii, aceasta solicită suma de 11.780 RON, adică aproximativ 2.500 EUR, care corespunde, potrivit documentelor justificative furnizate, onorariului avocatului şi cheltuielilor poştale şi de traducere.

41. Guvernul consideră că sumele solicitate sunt excesive.

42. Curtea constată că nu există nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată şi prejudiciul material pretins şi respinge cererea formulată cu acest titlu. În schimb, aceasta consideră că reclamanta a suferit un prejudiciu moral care nu poate fi suficient compensat prin simpla constatare a încălcării. Având în vedere natura încălcării constatate şi circumstanţele speţei şi pronunţându-se în echitate, aceasta a decis să acorde reclamantei 20.000 EUR pentru prejudiciul moral.

43. Ţinând seama de documentele de care dispune şi de jurisprudenţa sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 2.500 EUR pentru cheltuielile de judecată suportate în cadrul procedurii în faţa Curţii şi o acordă reclamantei.

44. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

C U RT E A:

1. declară cererea admisibilă;

2. hotărăşte că a fost încălcat art. 2 din Convenţie sub aspect procedural;

3. hotărăşte:

a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii:

(i) 20.000 EUR (douăzeci de mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

(ii) 2.500 EUR (două mii cinci sute de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă, pentru cheltuielile de judecată;

b) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;

4. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 3 mai 2022, în temeiul art. 77 § 2 şi 3 din Regulament. 

Comentarii
* E-mailul nu va fi publicat pe site.