,,
Adopția copilului soțului este o formă specială de adopție des întâlnită în familiile în care unul dintre parteneri are un copil dintr-o relație anterioară. În România, această procedură este legală și reglementată clar prin Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, oferind posibilitatea de a întări legăturile familiale și de a oferi copilului un cadru legal stabil.
Adopția copilului soțului (numită și adopție intrafamilială) presupune ca partenerul actual al părintelui biologic să devină, din punct de vedere legal, părinte adoptator. Aceasta este permisă doar dacă celălalt părinte biologic este decăzut din drepturi, a decedat, este necunoscut sau își dă consimțământul.
✅ Există o căsătorie legală între solicitant și părintele biologic
✅ Copilul este minor (sub 18 ani)
✅ Consimțământul părintelui biologic (dacă este în viață și nu decăzut din drepturi)
✅ Aviz favorabil de la DGASPC
✅ Declarația notarizată a soțului/părintelui biologic
În general, procedura poate dura între 6 și 12 luni, în funcție de județ, complexitatea cazului și gradul de cooperare al părților implicate.
Adopția asigură drepturi legale depline pentru copil (moștenire, protecție, întreținere) și oferă stabilitate familiei. Este, totodată, un act profund emoțional și moral, prin care adultul își asumă pe deplin rolul de părinte.
Procedura, deși legală, poate ridica dificultăți administrative și juridice. Recomand consultarea unui avocat specializat în dreptul familiei, care te poate ghida pas cu pas, poate întocmi documentația corectă și reprezenta în instanță dacă este necesar.
📞 Pentru consultanță juridică personalizată, mă poți contacta:
Avocat Mădălina Dicu