Mărci, OSIM, EUIPO – Proprietate intelectuală

Descriptivitatea unei mărci se referă la capacitatea acesteia de a descrie caracteristicile produselor sau serviciilor pentru care se solicită protecția.

Cazurile principale în care poate fi solicitată interzicerea utilizării unei denumiri conform legislației din România

Ce înseamnă exact monitorizarea mărcii și cum este reglementată aceasta în contextul legislativ românesc?

În acest articol, vom explora importanța monitorizării continue a unei mărci și cum aceasta poate influența protecția și creșterea afacerii tale.

O marcă lipsită de caracter distinctiv poate fi înregistrată dacă solicitantul poate demonstra că, înainte de data cererii de înregistrare, marca a dobândit caracter distinctiv în urma utilizării sale.

Înregistrarea denumirii unei societăți ca marcă reprezintă un pas fundamental în protejarea acestui element important de identificare și diferențiere pe piață.

În România, înregistrarea unei mărci este reglementată de Legea nr. 84/1998, care oferă protecție legală atât pentru mărcile tradiționale (nume, logo-uri, simboluri), cât și pentru elemente moderne, precum denumirile de domenii (site-uri web).

Diferențe Majore între Cesiunea Totală și Cesiunea Parțială

Cesiunea și licențierea unei mărci sunt două mecanisme juridice distincte prin care drepturile asupra unei mărci pot fi transferate sau utilizate de către terți.

Marca colectivă reprezintă un instrument puternic de protecție a intereselor economice ale unui grup de producători sau prestatori de servicii din România.

În articol vom explora diferențele dintre licența exclusivă și licența neexclusivă în conformitate cu legislația națională.

Înregistrarea simbolurilor religioase ca marcă în România este un proces guvernat de reguli stricte menite să protejeze atât interesul public, cât și respectul față de tradițiile și credințele religioase.